Ăl fără nume, fiu' lu' nu ştie nime'

Mi-e scârbă de omenire în general...
Unu' din cazuri: părinţii, oameni influenţi, care cheltuiesc sume colosale dând spăgi peste tot ca să-şi scape odraslele din căcat, care prin influenţa dată de diferite poziţii sociale, politice sau mai ştiu eu de care, au puterea de a influenţa orice anchetă în favoarea copiilor lor retarzi, subdezvoltaţi, etc., uneori bagând oameni nevinovaţi în puşcărie sau distrugându-le viaţa, în loc să-şi ducă copilul la psiholog, psihiatru, etc. şi chiar pe ei înşişi.

Dobitocilor! Când muriţi voi progeniturile voastre tot în puşcărie, tot la dezalcoolizare sau tot la doi metri sub pământ vor ajunge. Dacă aţi avea minte aţi încerca să le salvaţi minţile bolnave.

Măcar avem parte de puţină distracţie când "soarta", pe care cu portofelele voastre le-ai creat-o, vi ia înainte să vă ia pe voi, iar noi ne distrăm pe seama chinurilor voastre, aşa cum şi voi dar mai ales plozii vostrii s-au distrat pe seama unor nevinovaţi!

Ăăăăă... N-am mai scris de mult... Ce-am mai făcut...?!

Am respirat, am stat pe feisbuc, am transpirat, am stat pe feisbuc, mi-am spălat maşinuţa, am mâncat fast food d'ăla câh! Am mai stat pe feisbuc. Am dormit! Apoi am mai intrat puţin [doar] pe feisbuc. Mă înţelegeţi?! N-avea sens să vă plictisesc zilnic...

Asculta mai multe audio Politica

Nu ştiu alţii ce fac... dar eu sărbătoresc prin muncă.

I'm sorry for the times that I made you scream,
for the times that I killed your dreams,
for the times that I made your whole world rumble...

for the times that I made you cry,
for the times that I told you lies,
for the times that I watched and let you stumble.



I'm sorry for the times that I didn't come home
left you lyin' in that bed alone,
was flyin' high in the sky when you needed my shoulder,

you're like a stone hangin' round my neck,
cut it loose before it breaks my back,
I've gotta say what I feel, before I grow older

Ion a venit duminică la biserică şi preotului nu i-a venit să creadă. Nu-l văzuse în viaţa lui pe Ion în biserică. După slujbă preotul l-a prins din urma şi i-a zis “Ioane, mă bucur că ai venit la slujbă. Ce te-a determinat?”
Ion răspunse, “Trebuie sa fiu sincer părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria, şi iubesc acea palarie. Ştiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. Deasemenea ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că probabil o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.”
Preotul, puţin mirat, continuă: “Păi Ioane, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorge. Ce te-a facut să te răzgândeşti?”
Ion răspunse: “Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe”
Cu lacrimi în ochi preotul i-a zambit lui Ion şi-i zise; “După ce am vorbit despre «Să nu furi!» ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad?”
Ion a dat uşor din cap. “Nu părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu preacurveşti!» mi-am adus aminte unde mi-am lăsat pălăria!”

     Câţi au aşa curaj?! Dar câte?!
Unii zic că e cea mai tare parte... din film. Mie-mi place în totalitate. Chiar şi partea a doua e superbă deşi e un pic mai statică decât prima.
Recomand cu încredere.

Where am I?

De ziua mea vreau cado' un tricou pe care să scrie:


 "Cele mai comune două elemente ale universului sunt Hidrogenul şi Prostia!"


Nepotămiu îmi cântă "De ziua ta mămico..." de la serbarea de 8 martie... Bine că aşa a cam terminat cu "Moş Crăciun cu plete dalbe..."

All the subtle flavors of my life
Are become bitter seeds
And poisoned leaves
Without you

"... Am vrut să-ti ofer o floare,
Un mic ghiocel frumos ..."

Vă doresc cea mai frumoasă şi revigorantă primăvară!

Nu vi se pare dubios?! N-a mai apărut demult pe sticlă... [mă rog, plastic decând cu LCD-urile astea]

Dar Lenuţa?! Cu Land of Shit-ul ei cu tot?!

Unde or fi, unde or fi?!

Aici oare?!

Am sesizat de curând că bulgarii trec şi numele de familie la feminin.
Dacă pe el îl cheamă Bolev, pe nevastă-sa şi fii-sa le cheamă Boleva...
Pe româneşte: Popescu şi Popeasca, dar şi-n acte.
Prima oară m-am uitat chiorâş, dar se pare că întâlnesc din ce în ce mai des fenomenul.

Se întrevede o noapte lungă...

Interesant ce pot face alte nații...



După reușita din Estonia ideea a fost preluată și de alte țări.
Hai s-o facem și noi! Nu ne ia decât o zi!

Detalii: http://www.letsdoitromania.ro/

Destination anywhere - Name the place and I'll be there
Pack a bag and we're out of here - let's run
Destination anywhere - Left or right, I don't care
Baby we'll just disappear like the sun, ooh...



Mă chinuii zilele astea bolind închis în casă... şi pierdui vremea cu ochii pe pereţi...
Printre altele o casetă audio printr-un raft... Apropo', mamă, ce de praf p'aici...
Titlul?! Cel de mai sus, mi-amintii de vremuri nebune când aruncam ce prindeam într-un ghiozdan şi fugeam în lume, spre disperarea maică-mii şi fără stresul orelor interminabile de morală pe care mi le ţinea când mă întorceam acasă. Nu mă interesa că n-am bani la mine, nici un' mă duc, nici cu cine. Baterii în walkman şi... unde vedeam cu ochii sau mi-auzeau urechile, uneori pentru câteva ore, alteori zile.

... cel mai important cuvânt pe care-l putem spune...
Îți ia doar o secundă să-l spui, dar trebuie să-l respecți o viață întreagă. (zicea cineva, nu'ș cine)

M-am ferit întotdeauna să-l rostesc la secundă, am căutat să măsor capacitatea de-al respecta. Și totuși n-am reușit de fiecare dată să-l respect, întocmai sau poate deloc.
Toată lumea aruncă promisiuni în stânga și-n dreapta, și de cele mai multe ori nu 'și le țin, fie și pe cele mai mărunte dintre ele. Mai rău e când promiți știind că nu vei putea să te ții de cuvânt, dar ca o poliță, pui un "încerc să fac tot posibilul" lângă, știind că de fapt e imposibil. Astfel vinzi ieftin iluzii, fără să citești contra-indicațiile din prospect.
Eu sunt omul manualelor de utilizare. Mâine dacă-mi schimb telefonul Nokia cu alt model Nokia, deși seamănă, eu voi răsfoi ghidul de utilizare. Mi-aș dori manuale pentru vorbe, sentimente, senzații, îndoieli și promisiuni! Mi-aș dori școli obligatorii pentru părinți, așa cum ei obligă copii să meargă la școală, să aibă și ei obligația unor studii de specialitate înainte de a avea dreptul să toarne plozi!
(Mi-amintesc de filmul "Liar Liar", păcat că e doar o comedie.)
Nu vreau să ajung la vorba aia... "The truth hurts. So we lie." Îi trebuie o postare dedicată.

"Si'iu."






Adăugare: Terminatu' care "nu ştie" cum se dă un "comment", comentă direct la el pi blog.

Cam așa arăta marea ieri.

Hai cu primăvara, că ne-a cam ajuns iarna asta.

Dacă mai ninge iar propun să ne apucăm toți de "street-skiing", eventual să'l aducem și în legalitate...

dă-i un click aici.